EXCLUSIV| Judecătorii ÎCCJ au ignorat mărturii despre torturi infernale și au achitat torționarii. Andrei Ursu: Au fost de partea călăilor Securității

Societatea civilă a fost șocată când, recent, judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) i-au achitat pe cei doi foștii ofițeri de securitate acuzați că l-au torturat și ucis în bătăi pe disidentul Gheorghe Ursu. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul, scriitorul Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, își manifestă indignarea față de decizia judecătorilor. Andrei Ursu spune că, în pofida tuturor dovezilor care arătau vinovăția maiorului Marin Pârvulescu și a locotenentului Vasile Hodiș, foști ofițeri în cadrul Direcției a VI-a Cercetări Penale din Departamentul Securității Statului, judecătorii ICCJ nu au ascultat martorii care au făcut declarații care-i incriminau pe cei doi foști securiști. Ba mai mult, i-au intimidat și au arătat o atitudine ostilă și lipsită de respect față de victimele represiunii din anii ’80.

”Pentru un an jumate, am avut mai mult de zece ședințe de judecată în care i-au timorat și i-au intimidat pe avocații noștri, pe martorii pe care i-am chemat în apărarea cauzei noastre, pe victimele pe care le-am chemat ca să spună acolo cum au fost, la rândul lor, torturate, să spună cum au fost bătute. Judecători i-au văzut, i-au auzit pe martori, dar în final le-au ignorat mărturiile. Nu au vrut să le aducă în discuție sau, eventual, le-au menționat ca fiind doar niște cazuri izolate”, spune Andrei Ursu.

Fiul disidentului anticomunist spune că narațiunea falsă a securiștilor din vechea gardă (unii cu conexiuni directe în SRI și în prezent), pe care judecătorii ICCJ au preluat-o în bloc, este că Securitatea lui Ceaușescu, începând cu 1965, nu a mai reprimat disidenți politici, nu s-a mai ocupat cu bătăi, tortură și asasinate politice.

Andrei Ursu apreciază că a existat o rea intenție a instanței de judecată, pentru că judecătorii au omis intenționat un fenomen: în perioada dictaturii lui Ceaușescu, toate aceste crime împotriva disidenților politici erau disimulate sub anchetele Miliției, prezentate fals ca acuzații de drept comun. Prin așa-numita ”doctrină a prevenției”, Securitatea nu dorea ca în Occident să se știe că în România lui Ceaușescu există opozanți ai regimului și disidenți.

Fiul lui Gheorghe Ursu a precizat că, prin studiile și documentele depuse în instanță, prin volume întregi de documente de la Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS), avocații săi au arătat foarte clar că a existat o metodică a Securității de a deghiza represiunea în hainele combaterii infracțiunilor de drept comun.

”Nu au putut explica motivele pentru care a fost torturat Gheorghe Ursu și, ca să-i apere pe asasini, au venit cu un abominabil pretext”

Bogdan Rădulescu: Cum apreciați motivația redactată de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție care i-au achitat definitiv pe asasinii tatălui dumneavoastră, foștii securiști Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş?

Andrei Ursu: Efectiv, parcă nici nu-mi vine să-i spun motivație. Este un pretext de sorginte securistă în care judecătorii au preluat narațiunea propagată de dezinformatorii din vechea gardă a Securității. Printre martorii apărării care au venit la proces, pentru a-i apăra pe asasinii lui Gheorghe Ursu (foștii securiști Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş) s-au numărat și foștii ofițeri de Securitate Vasile Mălureanu și Aurel Rogojanu, dar și alții.

Aceștia fuseseră și la Curtea de Apel încercând să acrediteze ideea că Securitatea nu ar mai fi fost violentă după 1965, că ar fi folosit alte mijloace. Judecătorii au pretins că  dacă au fost totuși bătăi și cazuri de violență împotriva unor persoane, acestea au fost cazuri izolate. Nici nu există o explicație la întrebarea ”Ce înseamnă cazuri izolate?”.  Adică, dacă n-au fost parte din politica sistemică a aparatului represiv, atunci ce să înțelegem că pe unii români  i-au bătut din greșeală, că au fost doar unele răzbunări personale ale milițienilor și securiștilor? Deci, vor să ne convingă că nu a existat o represiune sistematică și generalizată a aparatului de Securitate, de anihilare a opozanților față de regimul lui Ceaușescu.

Nu există nicio explicație pentru acele ”cazuri izolate”, cum le spun ei. Le lasă în aer. Așa cum nici nu pot explica motivele pentru care a fost torturat Gheorghe Ursu. Ca să îi apere pe asasini au veni cu acest abominabil pretext că Gheorghe Ursu n-ar fi ”căzut sub puterea adversarului”, fiindcă de fapt el călătorise liber în Occident.

”Mobilul principal al Securității era ca Gheorghe Ursu să îți retragă acuzațiile la adresa lui Ceaușescu”

Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au ignorat complet zecile de depoziții ale martorilor care spun că tatăl meu a fost bătut pentru scrisorile împotriva lui Ceaușescu trimise în Occident, la postul de radio Europa Liberă, scrisori în care lansa acuzații împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Printre ele, se număra și acea acuzație că Ceaușescu a oprit lucrările de consolidare a blocurilor avariate de cutremurul din 1977.

Inginerul Gheorghe Ursu a denunțat acel ordin criminal al dictatorului fiindcă și astăzi avem blocuri vulnerabile la seism în care trăiesc zeci de mii de oameni cu sabia lui Damocles asupra capului în cazul izbucnirii unui nou cutremur. Acele blocuri cu bulina roșie se pot dărâma și pot produce zeci de mii de victime. Exact asta spunea tatăl meu.

Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au avut toate aceste documente la dispoziție, au avut dosarul de urmărire penală al tatălui meu făcut de cei doi inculpați.

În acele dosare  scrie foarte clar ce îi interesa pe securiști. Durerea lor cea mai mare era să afle cum a reușit tatăl meu să trimită acele scrisori la postul Europa Liberă, ce persoane l-ar fi ajutat să le trimită,  ce bani ar fi luat pe ele. Acesta era mobilul principal al Securității: nu numai să îl reducă la tăcere pe Gheorghe Ursu, să îl reeduce, să îl cumințească, dar să își retragă acuzațiile la adresa lui Ceaușescu, să-și renege scrisoarea trimisă la postul de radio Europa Liberă, să spună ca a luat bani pe ea de la străini.

Securitatea voia să reabiliteze imaginea externă a lui Ceaușescu, să se nege că ar fi dat un ordin criminal de stopare a consolidării clădirilor grav afectate de cutremur și că, iată, postul Europa Liberă folosește mercenari pentru a calomnia conducerea de partid și de stat din România. Acestea sunt cele mai grave aberații din motivarea instanței.

”Victimele au arătat crimele oribile, torturile infernale la care au fost supuse. Judecătorii le-au auzit, dar au ignorat mărturiile”

Repet: motivarea judecătorilor este de fapt un pretext. Acest complet de judecată a fost de partea călăilor Securității. Și din atitudinea lor i-am văzut cât de ostili erau față de noi.

Pentru un an jumate am avut mai mult de zece ședințe de judecată în care i-au timorat și i-au intimidat pe avocații noștri, pe martorii pe care i-am chemat în apărarea cauzei noastre, victime care au fost la rândul lor torturate, să spună cum au fost bătute.

Acestea au depus în fața judecătorilor mărturie despre niște crime abominabile, despre torturile infernale la care au fost supuse. Acești judecători i-au văzut, i-au auzit pe martori, dar în final le-au ignorat mărturiile. Nu au vrut să le aducă în discuție, sau, eventual, le-au menționat ca fiind doar niște cazuri izolate.

Am depus la dosar zeci de volume cu depozițiile scrise al martorilor, pe lângă martorii chemați care au fost prezenți fizic în sală. Mărturiile lor acopereau plaja de represiuni ale Securității din anii ’80. De la Mariana Gherghina, bătută sălbatic în 1981, care a pierdut o sarcină din cauza loviturilor la care a fost supusă de către torționari, la Radu Filipescu arestat în ’83, bătut la rândul lui în ’87.

Radu Filipescu a fost bătut atât de sălbatic încât se uita pe tavan să găsească în celulă un cârlig de care să se spânzure că nu mai suporta bătăile și amenințările împotriva familiei. Așa cum și pe tatăl meu, pe lângă bătăi, îl amenințau cu repercusiuni asupra familiei sale.

Au fost mărturiile celor care au organizat revolta anticomunistă de la Brașov, din 1987. I-am adus în instanță ca să povestească cum au fost bătuți și torturați cu metode medievale. Ziaristul Petre Mihai Băcanu, bătut chiar de securistul Mihai Pârvulescu, cel care l-a bătut și pe tatăl meu, a povestit cum acest torționar i-a deformat mâna și un deget.

Toate aceste mărturii au fost ignorate de judecători. Toate volumele depuse în instanță, în care sunt cuprinse și alte mărturii, cele ale lui Vasile Paraschiv, cele ale deținuților de la Aiud care au fost și ei bătuți cu metode staliniste. Toate acestea apar în mărturiile lor existente în dosare.

”Principiul Securității în anii ’80 era «maxim de teroare prin minim de oroare». Se puteau întâmpla crime oribile, dar trebuia să fie silențios”

Unii au fost uciși, unii au dispărut în mod ciudat, fiindcă nu mai erau execuțiile alea clasice din anii ’50. În perioada Ceaușescu, toate aceste crime erau disimulate sub anchetele Miliției.

Bogdan Rădulescu: Era principiul folosit de Securitate în strategia represiunii din anii ’80: maxim de teroare, cu minim de oroare vizibilă…

Andrei Ursu: Exact. Maxim de teroare, dar fără să se știe în afară. Se puteau întâmpla crime oribile, dar totul trebuia să se întâmple silențios, acoperit. Dar asta nu înseamnă că nu a mai existat teroare exercitată de Securitate în anii ‘80. Era important ca în Occident să nu se știe, de aceea aceste bătăi și torturi erau disimulate sub acoperirea Miliției.

Astfel, se inventau acuzații de drept comun pe scară largă. Era o doctrină a Securității. Am demonstrat lucrul acesta prin studii și volume întregi de documente de la Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS). Toate arată metodica Securității de a deghiza represiunea în hainele infracțiunilor de drept comun.

”Tudor Postelnicu dăduse ordin: «Să-i prezentăm ca hoți și borfași, ca să nu ne facă probleme la organizațiile de așa-zise drepturi ale omului»”

Am prezentat în instanță un ordin al lui Tudor Postelnicu, șef al Departamentului Securității Statului și ministru de interne în anii ’80, care dădea următoarele indicații: ”Să-i găsim (n. ed., pe deținuții politici, pe disidenți)  ca hoți și borfași, ca să nu ne facă problemele la organizațiile internaționale de așa-zise drepturi ale omului”. Deci, acestea erau expresiile și metodele folosite de Securitate.

Este vorba de ”doctrina prevenției”, cum o numea Ceaușescu, adică atenția pe care trebuia să o manifeste Securitatea ca să nu existe în mod oficial disidenți. Lucrul acesta însă a ieșit la iveală, și l-am demonstrat. Petre Mihai Băcanu a povestit că a fost arestat – ulterior judecat și condamnat – sub pretextul că ar fi făcut trafic cu piese auto. Securitatea i-a propus chiar să aleagă pentru ce vrea să fie condamnat penal: pentru trafic cu piese auto sau pentru viol.

După atâtea bătăi și torturi insuportabile, sub amenințarea cu o acuzație de viol, a cedat și a ales până la urmă să i se atribuie acuzația de trafic cu piese auto. O metodă infamă a Securității, un pretext fără absolut nicio acoperire. O minciună sinistră.

De asemenea, protestatarii anticomuniști de la Brașov, din 1987, au fost condamnați pentru acuzații de drept comun inventate: distrugerea avutului obștesc, tulburarea ordinii publice, huliganism. Securitatea i-a prezentat oficial ca pe niște criminali de drept comun, fără să menționeze legătura cu principalele lor revendicări ca protestatari față de regim care au strigat: ”Jos Ceaușescu! Jos comunismul!”.

Deci, a fost clară reaua intenție a acestor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu cunosc eventualele lor legături cu Securitatea, dar din atitudinea lor timp de un an jumate față de avocații și  martorii noștri, și din felul cum au redactat această mizerie numită ”Motivație”, prin care justifică achitarea celor doi securiști care l-au asasinat pe  Gheorghe Ursu, reiese clar că au făcut totul cu rea intenție.

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV VIDEO | Dezvăluiri șocante ale infiltrării NKVD în Mișcarea Legionară. Cu mitraliere de la Moscova s-a tras la rebeliunea legionară din 1941

EXCLUSIV VIDEO | Inginerul care a demascat cu prețul vieții ordinul criminal al lui Ceaușescu din 1977. ”Dacă dărâmăm toată Capitala, va fi frumos”

EXCLUSIV| Fața nevăzută a minciunilor lui Ceaușescu despre blocuri rezistente la cutremur și tencuiala antiseism. ”300 de clădiri s-ar putea prăbuși”

EXCLUSIV VIDEO | Revolta Anticomunistă de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, simbolul spălării de lașitatea colectivă. Mărturiile cutremurătoare ale protestatarilor torturați, condamnați și deportați pentru curajul de a striga ”Jos Ceaușescu!”

EXCLUSIV VIDEO | La Brașov a fost începutul sfârșitului comunismului, semnalul virajului spre libertate. Istoricul Nicolae Pepene:”A fost mesajul unor oameni disperați, pentru că trăiam toți într-o închisoare”